Memoriile lui Giovanni Giacomo Casanova

Acum doi ani, răsfoind cărţile unei librării, mi-a atras atenţia această carte:

Curioasă să aflu dacă acest Casanova a fost un cuceritor precum se vorbeşte în popor, am hotărât să o cumpăr. Desigur, nu sunt toate memoriile, însă aproape 700 de pagini conţin probabil povestirile cele mai interesante.

Au fost părţi care le-am citit cu sufletul la gură şi abia aşteptam să dau pagina să văd ce mai face acest năstruşnic, însă şi pasaje peste care doream să trec mai repede cu intenţia de a ajunge la partea interesantă. Oricum, acest fapt cred că este valabil în cazul mai multor cărţi. Am ajuns la concluzia că uneori, oamenii exagerează statutul lui de cuceritor. E drept că i se aprindeau călcâiele după fiecare femeie pe care o întâlnea, însă "poporul" înfloreşte acest talent.

Ieri, umblând prin câteva anticariate (îmi plac mai mult cărţile vechi), am găsit o povestire extrasă din multitudinea de povestiri din Memoriile lui Giovanni Giacomo Casanova şi anume:

La primul search pe google, am observat că această carte nu este cunoscută mai deloc. Oricum, este de la sine înţeles că e normal ca prima carte despre care v-am vorbit, fiind o colecţie de povestiri, să fi avut mai mult succes.

Am achiziţionat-o, curioasă să-i mai aflu o aventură. Are 120 de pagini şi am citit jumătate aseară şi jumătate azi dimineaţă. A fost captivantă, nu regret că am cumpărat-o.

În încheiere, vă voi da un mic copy-paste de aici cu un scurt fragment din Memorii:

Cuvinte de dragoste

"Într-o dimineaţă ea a venit la patul meu cu o pereche de ciorapi albi pe care i-a tricotat cu propriile mâini, după ce mi-a aranjat părul, mi-a spus că trebuie să-i încerc să vadă dacă a făcut vreo greşeală...În timp ce mă îmbrăcam ea îmi spunea că am coapsele murdare şi a început imediat să mă spele fără să mă întrebe dacă poate...Bettina a exagerat cu obsesia ei pentru curăţenie şi curiozitatea ei m-a excitat, sentimentul nu a dispărut, din contră a devenit mai profund. Calm, mi-am dat seama că am comis un delict şi ar trebui să-mi cer iertare...


Compania acestui înger m-a făcut să sufăr chinurile iadului. Dar mereu eram tentat să-i acopăr faţa cu sărutări...am evitat să-i ating mâinile, pe mine un singur sărut m-ar fi făcut să ajung în al nouălea cer, până când mi-am dat seama că mă aprind ca un foc de paie. Când a plecat am rămas uimit că am câştigat bătălia, dar apetitul meu nu s-a stins, abia dacă mai puteam să aştept până în următoarea dimineaţă ca să reînnoiesc dulcea şi periculoasa bătălie. Sunt dorinţe superficiale care-l fac pe un tânăr să chelească, pe care el le crede puternice".

Posted in: cultură şi artă